Australianul

Vinul ăsta a călătorit alături de cei mai buni prieteni ai mei din emisfera sudică. Vine din Australia, din regiunea Coonawarra, şi se spune că este un super-premium.
Despre producător, Jacob’s Creek, se găsesc extrem de multe informaţii. Unul dintre cei mai cunoscuţi din Australia, primul producător de pe valea râului căruia îi poartă numele şi câte şi mai câte.
Ce m-a frapat în primul şi în primul rând la deschiderea sticlei a fost nivelul de umplere. Era plină ochi. Încă nu m-am dumirit de ce, probabil că există o filosofie în spate (în 99% din cazuri există sau ar trebui să existe) sau poate pur şi simplu vor să dea senzaţia că nu fură clientul 🙂. Dopul metalic cu filet, screwcap, nu mai e o surpriză pentru vinurile din Lumea Nouă.
Şi acum despre vin. În pahar este roşu - întunecat, ameninţător, iar contactul dintre lichid şi sticlă este sângeriu. După rotire, vinul se prelinge foarte lent, o primă dovadă a ceea ce urmează, şi nu mă refer la faptul că paharul o să se spele mai greu 🙂.
La primul nas, tipic pentru Cabernet Sauvignon, izbeşte un miros de flori, n-aş putea spune ce fel, după care, uşor-uşor, evoluează spre fructe, poate mure, pentru ca finalul să fie al condimentelor. Eu nu îmi mai pot lua gândul de la piper.

În gură se simte pretutindeni. Este corpolent, cu o astringenţă plăcută şi un post gust lung. Din nou, m-a izbit şi mi-a rămas în minte piperul.

La două zile după ce am desfăcut sticla, a devenit mai prietenos, aromele şi gustul predominant condimentat au fost înlocuite subtil de cele fructate. Din păcate, aproape s-a terminat, aşa că nu o să pot spune cum o să fie peste 3 sau 4 zile.
Producătorul recomandă o îmbătrânire de 5-10 ani. Dar îi ştiţi pe producători. Ne îndeamna să bem cât mai repede pentru a cumpăra incă o sticla 🙂. Personal l-aş ţine şi 30 dacă-aş fi sigur că o să apuc să-l beau.

L-am comparat mental cu recent gustatul Cabernet Sauvignon 2008 de la Crama Oprisor, un alt vin de pe lista preferinţelor. Poate şi din cauza celor 2 ani diferenţă, australianul are o doză în plus de condiment, senzaţia de “gura plină de fructe” e înlocuită de ceva mai subtil şi piperat.
La sfârşit, vreau să le urez prietenilor din sudul îndepărtat multă sănătate, afaceri prospere şi cât mai multe vizite în România sau întâlniri aiurea în lume ;). Vă pup. Şi mai sorb un pic din pahar.

4 comments

  1. Cazan cu Vin 16 November, 2010 at 13:00 Reply

    Pringauracheii, francezii se chinuiesc de mult sa desfinteze cu argumente dopul metalic. Din cate stiu eu, nu prea au reusit. Si eu prefer pluta. E mai "classy" mai ales cand pastrezi un vin. Dar nici nu consider metalul o oprelieste cand cumpar, chiar daca, e adevarat, nu suna bine cand il scapi pe gresia din bucatarie.

Leave a Reply to Cazan cu Vin Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.