Nivelul vinului in sticla

Scriam acum câteva zile când povesteam de Cabernet Sauvignon-ul de la Jacob's Creek, că m-a frapat nivelul de umplere al sticlei. Era plină ochi, până foarte aproape de capacul din metal şi m-am întrebat de ce. Săptămâna trecută subiectul a revenit în timpul discuţiilor de după degustarea de la Arte&Vino. Domnul Timofti povestea atunci despre cum sticlele de vin super-premium sunt recondiţionate şi cum, dacă cumva nivelul este scăzut, se completează din aceeasi sursa după care este pus un nou dop, asta documentându-se în documente oficiale.

După câteva căutări şi articole am aflat că motivul este unul relativ simplu şi are legătură, binenteles, cu aerul :). Tehnic vorbind, spaţiul lăsat liber la umplere se numeşte ulaj, şi asta nu numai în domeniul vinicol ci oricând vorbim de un lichid într-un recipient.

În povestea asta sunt două aspecte. Gradul de umplere al sticlei intimpul îmbutelierii şi nivelul vinului in functie de evoluţia lui in timp.

Dupa cum se ştie, oxigenul influenţează evoluţia vinului. Într-o sticlă lăsată destupată, după o perioadă vinul se oxidează şi se alterează. La fel fel se întâmplă şi cu sticla dopuita dar intr-un alt tempo. Nivelul oxigenului rămas influenţează evoluţia vinului.

Tot aici mai este şi o problemă de natura fiscală. În legile "lor”, şi ar trebui şi în ale noastre, se menţionează clar că o sticlă trebuie să conţină 750 ml de vin măsurat la o temperatură de 20°C. Într-o sticlă standardizată, cum este cea de tip Bordeaux, asta se poate verifica foarte uşor. Dar există multe alte forme. O mică variaţie în minus a gradului de umplere, la o cantitate mare comercializată, conduce la omiterea plăţii unui procent din taxe ;). Ăsta e motivul pentru care mulţi producători indică pe sticlă şi gradul de umplere. Oricum, există o multitudine de metode, formule, tabele după care se măsoară cantitatea de vin în funcţie de numerosi parametri.

Referitor la al doilea aspect, nivelul vinului la un oarecare interval de timp după îmbuteliere poate fi influenţat de mai mulţi factori:

  • evaporarea vinului
  • defect de îmbuteliere
  • condiţii improprii de depozitare

În sticlă vinul respiră şi in acelasi timp se evaporă. Ăsta e şi motivul pentru care nivelul scade. Cu toate astea, scăderea nu trebuie sa fie mare. Dacă pentru o sticlă de până la 20 de ani nivelul trebuie să fie până "in gat”, la una între 20 şi 40 de ani, ce este mai jos de umărul sticlei indică o problemă majoră. La vinurile de top o astfel de situaţie poate să scadă valoarea sticlei cu până aproape de jumătate din preţ sau să determine producătorul să o scoată de pe piaţă.

Portalul Wine-Searcher, si multe alte surse, descrie amănunţit abrevierile folosite în industrie pentru gradul de umplere. Ele sunt diferenţiate în funcţie de tipul sticlei. Dacă la o sticlă de tip Bordeaux, cum am spus, putem vorbi de gâtul şi umărul sticlei, putându-ne ghida după ele, la o sticlă de tip Burgundy, care are o forma alungită, aceste repere nu mai pot fi folosite. Astfel că se practică măsurarea in centimetri, începând de la capul sticlei.

Oricum, concluzia este că, în funcţie de vârstă, o sticlă cu un nivel de umplere normal indică o păstrare bună pe când un nivel redus reprezintă o problemă şi trebuie să ridice un semn mare de întrebare cumpărătorilor.

Revenind la întrebarea de la care am plecat, cred că a fost o eroare de îmbuteliere, de data asta în avantajul consumatorului, adică eu. Şi, având în vedere calitataea vinului, trebuie sa le mulţumesc :).
Iar în final recomandarea este că atunci când cumpăraţi o sticlă, în afară de etichetă, verificaţi şi cat vin e in ea :).

Leave a reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.