Vino de Chile

Dupa o saptamana petrecuta in Spania, vineri seara, pentru doua ore am simtit ca m-am intors acolo. Spaniola a fost limba cea mai uzitata, intens, iar relaxarea si buna dispozitie tipica a fost la ea acasa. Si tot ca in Spania tapas-ul si vinul au animat si mai mult conversatiile.

Forfota asta a fost la la Alioli, versiunea din zona veche a Bucurestiului, un tapas bar "chic" decorat modern si prietenos.

Bucatarul, un tip energic, care dupa romana pe care o vorbea ne-am dat seama ca era spaniol 100%, socializa, povestea si recomanda tapas-urile care au inceput sa curga. Personal am avut bucuria unei salate de legume si maioneza, cartofi cu sos alb si o budinca tot din cartofi, gustoase toate si care au mers foarte bine cu vinurile despre care vreau de fapt sa va povestesc. Cu cele albe cel putin. Sigur ca jamon-ul a fost la el acasa, in toate combinatiile si aranjamentele posibile.

Vinurile, ca am ajuns si la ele, au fost chiliene, frati prin alianta cu tapas-urile de mai sus. Ele au fost aduse de, surpriza, un chilian inimos, Christian Beros, care a pus bazele in Bucuresti unei firme de import de vinuri din patria sa mama. Nu stiu daca au magazin, dar on-line sunt deja prezenti: VinChile. Cuvinte si povesti frumoase, si pe alocuri erotice, a spus Sebastian, un "wine enthusiast" charismatic, co-national de-al nostru.

Doi producatori au avut reprezentanti, trei vinuri albe si trei rosii, de pe trei niveluri de calitate diferite, dar fiecare deosebit pentru locul sau de pe piata.

Inceputul a fost al chardonnay-ul, in 3 versiuni foarte diferite. Primul a fost Gato Negro, una dintre gamele producatorului San Pedro, despre care as fi vrut sa va povestesc mai multe, insa pagina lor de internet nu m-a crezut in ruptul capului ca am varsta legala pentru consumul de alcool. Dar vinul a fost bun, fresh, nebaricat, usor, ideal pentru serile de socializare intr-un tapas bar, de exemplu, plin de spanioli.

Surpriza a venit de la cel de-al doilea chardonnay, Aromo 2010. Este produs de Viña El Aromo, din Maule Valley, un producator vechi din Chile, cu istorie de la 1922. Este un vin fresh, foarte putin baricat si surprinzator prin aromele neobisnuite la un vin din soiul asta. Se simt citrice din greu iar aroma te duce cu gandul la flori de salcam.

Ultimul din rand-ul albelor a fost Castillo de Molina, tot de la San Pedro ca si Gato Negro, dar aici surprizele au fost de alta natura. Am simtit miros de hartie umeda si un gust destul de intepator. Proactiv, Christian a deschis si a doua sticla care era la fel. Si de aici dilema: e ceva in neregula cu mine? Este doar gustul meu neobisnuit cu asa ceva? Problema ramane deschisa pentru studiu individual, sau nu, in viitor.

Seara s-a incheiat cu trei vinuri rosii, dintre care am prins numai doua, miscandu-ne mai lent decat amicii spanioli de la fata locului. Dar chiar si asa nu am avut de regretat.

Un merlot Gato Negro si un carmenere Private Reserva Aromo. Primul 2010, cel dea-al doilea 2009. Primul fara atingerea lemnului butoiului, al doilea, in contact pentru cateva luni. Primul "light body" si usor de baut, al doilea un strop mai complex cu tanini moi dar la fel de usor de baut.

Ce am ratat? Castillo de Molina Carmenere care imi crease asteptari mari fiind ultimul in lista serii. Dar chiar si asa, vinurile chiliene au fost inca odata o experienta placuta alaturi de atmosfera spaniola. La re-vedere.

Leave a reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.