Vinurile deosebite îşi crează singure ambianţa

De dragul postului acesta am să clasific vinurile în două: vinuri şi vinuri eveniment. Dacă despre vinuri vorbim zi de zi, ne întâlnim cu ele zi de zi şi de cele mai multe dintre ele ne şi bucurăm, vinurile eveniment sunt speciale, iar dacă nu eşti un chinez bogat gata să arunce sute de euro pe o sticlă, le întâlneşti rar.

Astăzi vorbesc de un vin eveniment. Iar în jurul unui vin eveniment gravitează alte evenimente unice şi fericite. Este vorba de Passarowith 1718 de la Cramele Oprisor, 2007. Iar lucrurile importante legate de el sunt atât de multe încât cel mai uşor mi-ar fi să le trec cu liniuţă, de la capăt, după două puncte.

 
Primul este momentul istoric care a inspirat crearea lui de către profesorul Liviu Grigorica: pacea de la Passarovitz din 1718, când Oltenia a trecut de la turci la habsburgi. Au fost create doar 1718 de sticle magnum. Este primul cupaj din 5 soiuri creat în România, Cabernet Sauvignon, Merlot, Shiraz, Pinot Noir, Dornfelder, acesta din urmă fiind un soi "exotic" pentru ţara noastră. A fost primul vin pe care l-am luat în sacoşă de acasă când am mers la un restaurant. A fost prima dată când am mers la Escargot Bistro, un loc deosebit, potrivit mănuşă unei degustări deosebite şi tihnite în gradină. Prima dată când am mâncat melci. Şi fără absolut nici o premeditare s-a potrivit cu un eveniment deosebit şi fericit în familie, apărut neanunţat fix in aceeaşi zi.

Gata, le-am enumerat. Acum pot să respir. Şi pot trece la partea tehnică, pe care intenţionat am lăsat-o la sfârşit pentru a nu-i plictisi pe cei care nu sunt interesaţi şi au ajuns cu cititul până aici.

Are o culoarea foarte frumoasă, rubinie, cu margini uşor cărămizii, graţie celor patru ani de viaţă. În nas se simt aromele fructelor roşii de pădure, coacăze, foarte intense, şi de cireşe coapte. Nu a fost decantat deloc, respirând doar în sticlă la masă, în carafă şi în pahare. Adevărata experienţă este în gură, unde se simte un vin rotund, foarte catifelat şi cald, care nu agresează în nici un fel. Post-gustul este mediu spre lung, iar aromele sunt cele simţite şi în nas plus condimente discrete în planul secund. Ce aş putea reproşa acestui vin ar fi corpolenţa, destul de uşoară, dar care în acelaşi timp îl face foarte uşor de băut.

Concluzia? Dacă aveţi ocazia să îl cumpăraţi, cumpăraţi-l. Dacă ştiţi pe cineva, aşa cum ştiu eu ;), care are câteva sticle, staţi aproape de el (sau ea).

2 comments

  1. Ciprian 4 July, 2011 at 04:07 Reply

    Nicusor,

    1. Corpolenta asta , bat-o vina 🙂 Asta se intampla cu un vin care se linisteste dupa cativa ani; devine mai moale, mai elegantos, dar ce dorinta de a-l bea iti inspira 🙂

    2. Bordura caramizie dupa doar 4 ani? Hmm, in rest ti-a dat impresia ca ar obosi?

  2. Cazan cu Vin 4 July, 2011 at 05:34 Reply

    Nu Ciprian, in afara de corp si urma aia caramizie, care m-a surprins si pe mine (poate din cauza ca ultimul an l-a petrecut in apartament…) nu am simtit nimic altceva. Nici o urma de oxidare deocamdata, pe care sa o simt eu. Stiu ca Razvan spunea acum ceva vreme ca este pe panta descendenta, dar eu cred ca ar mai rezista cativa ani.

Leave a reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.