Sfidând crizele, vinurile greceşti ajung în România

Nu ştiam foarte multe despre vinurile greceşti. În afară de Mavrodafni, un vin de care pentru mine are o semnificatie deosebita, despre care am scris câteva cuvinte acum ceva vreme aici, nu cunoşteam nici un alt vin. Recunosc că nici acum nu ştiu foarte multe, dar săptămâna aceasta am avut ocazia să mă întâlnesc cu o altă mică parte din ce poate să ofere Grecia în materie de vinuri.

Învingând obstacolele revoltelor şi crezei elene, Paharnicul Răzvan Avram a reuşit să importe vinurile unui producător din mijlocul Peloponesului şi, după o primă degustare la Iaşi la GoodPoint, le-a adus şi la Bucureşti.

Cum prima recomandare în asocierea vinurilor cu mâncarea este ca ambele să fie din acelaşi loc, am mers la Mesogios, un restaurant grecesc de pe strada Jean Louis Calderon. Şi au fost mâncăruri din plin: salată grecească, icre, tzatzkis, humus, măsline în diverse culori, scoici şi creveţi în sosuri delicioase, caracatiţă pe grătar şi calamari uşor picanţi.

De cealaltă parte a mesei au fost vinurile Lafazanis, cu două game. Prima se numeşte Prorogos, cu 4 vinuri considerate vinuri de masă, foarte uşoare şi uşor de băut pentru după-amiezile şi serile calde în tavernele de pe malul mării. Un alb din Roditis şi Savatiano, un roze din Roditis, Moshato şi Agiorgitiko, un roşu din Agiorgitiko şi Cabernet şi celebrul sortiment Retsina, pe baza de Roditis şi Savatiano.

A fost prima experienţă cu un astfel de vin. Nu ştiu exact cum, dar coaja de brad a ajuns direct în vin. Senzaţia este că eşti lipit cu limba de copac, iar răşina ţi se scurge uşor în gură. Pentru mine şocul a fost destul de puternic, nu în sensul bun, dar ceilalţi participanţi s-au arătat destul de mulţumiţi. Înţeleg că e bun dar trebuie să-mi mai antrenez gustul.

În partea a doua am venit trei vinuri din gama superioară, din nou din soiuri de struguri specifici greceşti: Moschofilero şi două Agiorgitiko. Dintre ele a făcut un pas în faţă Nemea, un Agiorgitiko baricat 12 luni, cu 13% alcool produs în stilul lumii noi, mai degrabă, aş zice eu. Fructe roşii coapte, vanilie şi cafea din plin, destul de catifelat în gură.

Concluzia este că dacă vă întâlniţi cu ele, nu le evitaţi. Pot întregi experienţa culinara grecească, dacă urmăriţi aşa ceva. În Bucureşti se găsesc în câteva restaurante cu specific elen, iar la raft, doar la GoodPoint la Iaşi şi online. Sigur, dacă le vrei neapărat, trimiteţi-mi un e-mail, şi vă pun în legătură cu importatorul Răzvan.

2 comments

Leave a reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.