Vizită pe domeniul şopârlei - Lacerta Winery

Dacă cumva vă aflaţi în apropierea minunatului oraş Buzău ori al celui unde, după mult efort, opreşte şi rapidul, nu numai acceleratul, şi mă refer aici, binenteles la Mizil, vă puteţi opri şi vizita cramele de pe dealurile din apropierea drumului naţional. Asta am făcut eu de curând, când aflându-mă în vizita periodică şi regulamentară în satul natal, m-am hotărât din scurt să mă opresc la Crama Lacerta.

Drumul până acolo, pare dificil, dar nu e. Se străbat cam 7 km de drum neasfaltat, dar practicabil, printre vii, unele în stare excelentă, altele în dezolantă paragină. Multe proprietăţi al căror nume sau propietar nu-l cunosc. Mai puţin Halewood, care are un punct de lucru mărişor în zonă, dar nevizitabil, se pare. În rest, mici conace bătrâne sau clădiri moderne care lasă de înţeles că lucrurile în zonă încep să se mişte.

După ce aţi trecut primul deal, deja se văd în zare impozanţele clădiri de la Lacerta, înconjurate de culturi de viţă foarte bine puse la punct. Conacul "Ion Mincu", acum complet renovat, stă alături de o cramă modernă cu design futurist şi de încă câteva acareturi cu design contemporan.

Fie că vă opriţi acolo cu programare în avans sau pe nepusă masă, cum am fost eu, o să vă întâmpine Marian Tătaru sau directorul de vânzări Christian Riegler (Richi), sau amândoi, aşa cum mi s-a întâmplat mie, sau poate chiar creatorul vinurilor, oenologul Mihai Banita. Am început vizita urmând fluxul tehnologic al industriei, "from grapes to wine".

Sunt în total cam 100 de hectare cultivate, jumătate chiar lângă cramă, la Fintesti, cealaltă jumatatate, la câţiva kilometri depărtare, lângă Merei. Viţele sunt în totalitate noi, plantate recent, unele dintre ele fiind create în Austria din rădăcini franţuzeşti şi altoi românesc, cum s-a întâmplat cu fetească neagră.

Recepţia şi apoi prelucrarea strugurilor se face cu utilaje moderne, totul este farmacie şi foarte bine pus la punct. Se lucrează gravitaţional, incercandu-se cât mai puţin posibil manipularea vinului cu pompe. O investiei în tehnologie de câteva milioane de euro, aduşi de acţionariatul austriac plus ajutor nemţesc.

A urmat apoi crama propriu zisă, unde baricurile stăteau frumos aranjate "lucrând" la definitivarea vinului. Lacerta foloseşte lemn din toată lumea, Franţa, Ungaria, Rusia, România, cu o uşoară tristeţe că cele produse la noi nu au întotdeauna constanţa proprietăţilor aromatice.

Sunt multe vinuri produse de Lacerta, 9 în total, 5 albe şi 4 roşii. Deocamdată. Eu m-am oprit puţin la Cuvee X, un cupaj din 5 soiuri albe, citric şi bine susţinut de acid, cu un final lung ce rămâne lipit de gingii pentru destul de mult timp. Dintre roşii am mers la început pe Cuvee-ul IX, cu arome de fructe roşii şi cireste amare date de cabernet sauvignon, mult condiment în planul doi, râşnit de syrah, restul fiind completat de merlot. Iar în final, cabernet sauvignon, un vin excelent ce mi-a adus aminte de dulceaţa de căpşuni din copilărie.

După degustări, vinurile fiind în primii ani de producţie şi primul an comercial, după ce vezi crama cu toate investiţiile făcute îţi dai seama că se pregăteşte un viitor frumos aici la Finteşti.

Un sfat de final: nu intraţi în curtea cramei fără maşină :). Trei dulăi mari, frumoşi, de rasă, vă vor luă în primire cu hămăieli suave. Nici nu vreau să-mi imaginez ce mi s-ar fi întâmplat dacă aş fi mers acolo cu bicicleta, aşa cum mă gândisem iniţial. Dar aspectul ăsta, al gardienilor, este unul valabil pentru aproape toate cramele pe care le-am vizitat, şi o să mai revin la el atunci când am să impartăşesc aventurile bicicliste de printre vii.

Leave a reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.