Vizită la cramă, degustare pe verticală și alte câteva cuvinte despre Davino

Multă vreme mi-a fost foarte greu să mă apropii de vinurile Davino. Fie că mi se păreau (sau chiar sunt) foarte scumpe, fie că nu le găseam aproape nicăieri sau foarte rar, sau pur și simplu informațiile publice, de pe internet mai ales, despre ele lipseau cu desăvârșire. Distanța asta și modul lor de vânzare exclusivist au ațâțat snobul și curiosul din mine.

Lucrurile au început ușor să se schimbe. Pe masură ce am început să mai pricep câte ceva despre vinuri, mi-am dat seama și de ce merită să cheltuiesc un pic mai mult pe o sticlă. Informațiile despre cele românești in general și Davino în special s-au inmulțit, acum fiind chiar destul de greu de filtrat.

Iar acum cateva luni distanța dintre mine și vinurile Unicom Production (Davino) s-a micșorat considerabil. Totul a inceput cu un e-mail trimis către "office" in care explicam pe scurt cine sunt și ce fac, și intrebam dacă pot cumpăra cateva sticle pentru grupul oamenilor interesați de vinuri premium românești pe care intr-o oarecare masură îl reprezint. Am primit un răspuns mai mult decât neașteptat, in sensul bun, din partea propietarului, Dan Balaban, și odată cu el acces la mult râvnitele liste Davino și, în final, la vinuri.

Aventura a continuat cu o vizită privată la cramă, la Ceptura, împreună cu Cosmin Grozea. Am înteles cum a inceput totul, în anii '90, primul vin fiind vândut in 2000. Am înteles că filozofia din spatele vinurilor lor este de a crea de la an la an ceva mai bun, pe masură ce experiența se acumulează, viile se maturizeazp și accesul la tehnologie devine mai facil. Am ințeles ca in spatele acestei deschideri înguste către publicul larg stă in primul rând timpul limitat al celor din spatele brandului, dar că asta o să se schimbe odată cu renovarea a două conace pe dealurile din apropiere. Și, desigur, am degustat câteva vinuri excepționale, unele din cele 2011, en-primeur.

Am început metodic cu tancurile de inox de unde am încercat un incredibil sauvignon blanc venit din plantații de vițe bătrâne, extrem de intens, urzica și socul fiind la putere. El este piesa de rezisteță, alături de cel produs din plantațiile recente, al Sauvignon Blanc-ului Edition Limitee 2011. Așa am ințeles mai bine ce vrea de fapt să spună cel de 2010, incercat puțin mai târziu la masa de degustare. La fel am procedat și cu Reserva, de data asta plecand de la riesling-ul italian si sauvignon blanc 2011, amândouă din baric, degustate separat, urmate puțin mai târziu de Reserva 2009, odihnit in sticlă.

Au urmat firesc roșiile, două dintre ele fiind Domaine Ceptura Rouge 2008 și 2007. Dacă cel mai tânăr este foarte intens, corpolent, frumos condimentat și cu tanini fini, 2007 îi seamnă, cu un mic minus la "greutate", simțindu-se influența vremii mai puțin prietenoase cu ciorchinii. Ultimul pe listă, dar primul in top, a fost Flamboyant 2007, un vin foarte concentrat, cu fructe roșii și de pădure și de livadă in prim plan, dulci și coapte urmate cuvincios de aromele date de baric, persistând suficient de mult.

Ultimul episod din "Davino Experience by Cazan cu Vin" a fost degustarea pe verticală de Domaine Ceptura Rouge, unul dintre vinurile cu cea mai mare tradțtie din portofoliu. S-au perindat in fața noastră la wine-barul Vinexpert din Piața Amzei, vinuri din șase ani de producție, primind în același timp informații despre ele de la propietar, domnul Balaban. Fiecare cu particularitațile sale date de vârstă sau de vremea anului respectiv, dar avand totusi constanță și, cel mai important, un trend ascendent al calității.

S-a inceput cu maturul 2004, aflat la începutul sfârșitului său, pe care de altfel i-l doresc cât mai lung, deși șansele de re-intalnire, sunt practic nule, la fel ca și la 2005 si 2006. Arome primare în prim plan susținute de aciditate bună pe un final mediu ca și lungime. Următorii doi ani, '05 si '06, merg cumva pe acelasi registru, ușor afumate, tanini fini și astringență ridicată, cu un plus pentru cel mai tânăr, care, deși usor reținut, are potențialul de a-l întrece pe 2004.
Odată cu trecerea la 2007, anul când vremea nu a fost dintre cele mai bune pentru Davino, schimbăm și registrul, de la aromele vechi și pamântoase spre fructe coapte și acrisoare în acelasi timp. Ambele, 2008 aflat acum la vanzare si 2009 încă la întuneric, sunt departe de potențialul lor maxim. Sunt incă foarte agresive, foarte aromate și cu tanini vânoși.

Desi in continuare cred ca modul exclusivist de vanzare este discutabil, este foarte clar că pe termen scurt - mediu Davino va prospera și va scoate vinuri din ce in ce mai bune. Iar eu am un nou nume pe lista preferintelor in materie de vinuri.

La mulți ani pe 2012.

Leave a reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.