Weingut Karthauserhof - Eitelsbacher Karthauserhofberg Riesling Kabinett 2010

In urmă cu două săptămâni, împreună cu un bun prieten, fin cunoscător al realităților obștei bucureștene și romanești în general, fondator al mișcării politice Forța Nouă, am încercat una din cele câteva sticle de riesling cumpărate în timpul excursiei mele pe Valea Moselului, din primăvară.

Vinul l-am cumpărat de la prima cramă la care ne-am oprit, Karthauserhof, de la care am plecat și cu prima impresie despre ce înseamnă o cramă în Germania: wow. Cât am stat acolo ne-a intreținut actualul propietar, Christoph Tyrell, reprezentantul celei de-a 6-a generații a familiei ce deține domeniul.


Suprafața lor cultivată este destul de mare comparativ cu ceilalți producători din zonă, de 19 hectare, unde în cea mai mare masură au riesling apoi pinot blanc. Crama face parte din cunoscuta asociație Verband Deutscher Pradikatsweinguter (VDP) ce atestă cumva producătorii de calitate din Germania. Ca să vă dați seama ce înseamnă VDP, pentru cei care nu știau, iata ce scrie Mitch Frank in Wine Spectator:

"Newcomers to German wines might be best served by putting down their Deutsch dictionary and simply looking for an eagle clutching grapes (n.r. sigla asociatiei) on the label. Since 1910, the symbol of the Verband Deutscher Prädikatsweingüter (VDP) has denoted a quality producer"


Vinul de care vă vorbesc acum, pe numele său întreg Eitelsbacher Karthauserhofberg Riesling Kabinett 2010 (scurt și la obiect, ca orice nume german), este un Grosse Lage, adică cea mai bună calitate, un fel de Grand Cru in Burgundia. Este absolut delicios. Cele 45 g/l zahar rezidual sunt extrem de bine integrate și dau greutate alături de cele 10% grade alcoolice. Gustul urlă miere în combinație cu portocale și lamâi. Prospețimea este aproape de perfecțiune iar post-gustul lung. Ca simbol al prieteniei franco-germane, l-am băut împreună cu foie-gras pe pâine prăjită. Un melanj delicios.

Prețul? 11,45 EUR. La cramă.

Interesantă este povestea etichetelor lui Herr Tyrell. Bunicul său a decis că eticheta obișnuită, din față, nu este deloc utilă atunci când vinul este ținut în apă la racit, pentru că se dezlipește și se pierde, așa că a ținut-o numai pe cea din jurul gâtului sticlei. In ultima vreme, din rațiuni legale și comerciale, au adăugat eticheta de pe spate cu informațiile obișnuite.

După riesling a urmat pinot noir-ul de la Lacerta, dar nu vreau sa vorbesc despre el :).


7 comments

  1. Nicusor Cazan 11 September, 2012 at 06:14 Reply

    Se poate. Dar preturile mi se par chiar decente in comparatie cu media frantuzestilor. In plus, chiar nu-mi pare rau dupa bani; satisfactia de la crama si satisfactia dupa ce l-am baut a fost mare.

  2. Florin 11 September, 2012 at 19:56 Reply

    nu e chestia de regrete; imi pare anormal ca un vin de 5 – 8 euro (luat de la producator) sa ajunga la un asemenea pret ! sa fi speculat faptul ca ati venit ca si turisti ?! la 25 – 30 de eu poti achizitiona fara probleme (oriunde in Germania) un TBA sau un eiswein.

  3. Florin 12 September, 2012 at 16:57 Reply

    Face omu hipertensiune cu tine ! 🙂
    La producatorii mici o sticluta de eiswein e intre 15 – 30 de euro. Am gasit si cu 10-12, depinde de piata de desfacere a fiecaruia (sunt destui care au ajuns la limita de supravietuire cu afacerea din vinuri).
    Markus poate isi permite. E clar ca nu face pretul asta; poate doar din snobism.

Leave a reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.