Crama Oprisor Cabernet Sauvignon 2010

Zilele astea daca nu ai ceva pe site despre eticheta rosie de la Oprisor, nu prea existi. Asa ca imi reclam si eu existenta.

Aceasta mult discutata eticheta rosie de la Oprisor tinde sa devina, daca nu cumva a si devenit, vinul lor etalon. Este suficient de abordabil ca si pret, chiar si in unele restaurante, orice-ar spune baietii cu RPC-ul, mai ales daca este la oferta, iar zilele astea a cam fost. Este clar peste vinurile de retail. Este peste Dragaica si Rusalca in primul rand prin calitate, apoi prin numarul limitat de sticle si prin prezentarea mai ingrijita si ma gandesc in principal la sticla masiva si foarte grea. Se poate pune pe masa cu rudele sau cu alte persoane cu care nu poti discuta despre porno, asta in comparatie cu gama Erotikon. Si se poate cumpara cu cash in comparatie cu Nenumita, Cutia Paleologu si Fragmentarium.

Iar producatorul a inteles asta in primul rand prin atentia acordata lansarii celei de-a patra generatii, 2010. Au ales un restaurant chic, Rosetya. Au avut invitati alesi. Felurile de mancare au fost minutios elaborate si, mai interesant, au folosit pentru gatit, la toate cele 4 feluri de mancare, vinul subiect al evenimentului.

Referitor la lichidul din sticla. L-am incercat in mai multe randuri: la lansare, acasa singur si apoi impreuna cu doi prieteni. Ultima data a fost ultimul vin dintr-o degustare unde au mai avut loc cele trei vinuri Byzatium de la Halewood si Dragaica Rosie. De departe a fost cel mai apreciat vin al serii.

Are o culoare intunecata de vin tanar, cu nuante de cirese negre. Initial miroase a visina putreda, sau alcoolizata sau altceva din acelasi registru usor intepator. Dupa care urmeaza aromele de vanilie si ciocolata. Aerarea ii prieste, rotunjindu-l, dar nu si temperatura. Daca se incalzeste prea mult, alcoolul isi face simtita prezenta. Gustul este dominat de tanini destul de verzi, apoi vin cafeaua si ciocolata si condimentele.

In final am avut curiozitatea sa-l supunem la testul imbatranirii cu "clef du vin". Dupa primele 5 secunde de contact cu metalul, echivalentul a 5 ani, nu s-a simtit o diferenta majora. Abia dupa inca "5 ani" aromele de fructe s-au schimbat, pastrand insa notele dulci, iar aciditatea a avut mai mult de spus decat initial. Sigur, testul asta ramane doar o joaca.

Daca as mai face rost de o sticla din 2007 de la domnul Jurca, as putea organiza o verticala pentru curiosi. Insa pana il voi convinge, mergem doar pe 2010.

Leave a reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.