Degustari verticale de Cantus Primus si Theia de la Cramele Halewood

Scopul pentru care se organizeaza o degustare pe verticala este de a dovedi constanta calitatii unui vin sau, in cazul marii majoritati a vinurilor romanesti, de a convinge consumatorul de o evolutie, constanta sau nu, spre o calitate superioara. Probabil ca acesta din urma a fost motivul pentru care Cramele Halewood a organizat miercurea trecuta o astfel de degustare la GBar din Bucuresti, o noua arena de defilare a vinurilor.

Am inceput firesc cu Theia, un chardonnay din podgoria Sebes-Apold din Alba, produs dintr-o vie plantata in 2005:
2009 - vinificat demisec si baricat timp de 6 luni cu lemn american, cu nas placut dar retinut, verde, cu arome de nuca si citrice. Gust onctuos, toast, citric, lemnos cu final mediu lung.
2010 - nas aproape inexistent, cu foarte vagi arome de unt, corcoduse verzi si toast. In gura se simte mult mai intens, citric-onctuos cu finish mediu si cu o aciditate scazuta. Dezechilibru evident intre miros si gust.
2011 - de departe cea mai buna varianta dintre cele trei. Baricat 10 luni si vinificat in stilul lumii noi, are un nas placut de lemn, unt, banane si citrice. In gura este fresh, cu aceleasi fructe exotice, banane si ananas.

In cea de-a doua verticala s-a degustat Cantus Primus, cabernet sauvignon-ul varf de gama al joint-venture-ului dintre Cramele Halewood si Antinori, titratul producator italian. Oricum, aceasta colaborare se va sfarsi incepand cu primavara anului viitor, cand crama investitorului italian din Dealu Mare se va fi finalizat. Oenolog va continua sa fie Fiorenzo Hrista, aflat si el la GBar in seara cu pricina, specialist cu experienta lunga in vinificarea vinurilor romanesti ce a lucrat pentru Vinarte la sfarsitul anilor '90 si inceputul anilor 2000. Sirena Dunarii este una dintre creatiile sale.

Cat priveste vinul, el isi avea radacinile in viile de la Vadu Sapat langa Ceptura. Zic avea, pentru ca din 2009 pentru producerea se folosesc strugurii din viile din Valea Urloiului. S-au pus la bataie baricuri de 1, 2 sau 3 ani.

2007 - greu, corpolent, fructat, cu inceputuri de arome de iod si piele. Foarte mineral si sec, cu tanini fini, aciditate buna, condimentat si finish scurt.
2008 - parfumat, violete si fructe rosii ce inteapa usor in nas. Gustul este mult mai agresiv, cu tanini lemnosi si aciditate ridicata
2009 - daca intre primii doi ani a fost o evolutie oarecum fireasca, 2009 a fost mai mult o revolutie. Schimbarea viei ajutata si de o vreme prielnica a dat nastere unui vin mult mai bun, echilibrat, cu arome frumoase de pruna supra-coapta si biscuiti cu ciocolata. Are o linie aromatica frumoasa plecand de la miros pana la finishul mediu

Din ce am observat, Halewood, si mai nou Antinori, sunt in cautarea celei mai bune "retete" si a celor mai bune ingrediente. Sper insa sa nu se piarda in experimente excesive, game si vinuri mult prea diverse, pentru ca eu unul, recunosc, le-am cam pierdut sirul.

Leave a reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.