La gura buna se preteaza vinul senzational

Da, dom'le, exista in Bucuresti cateva locuri unde poti manca un piept bun de rata langa un piure fin de morcovi sau unde poti vedea feliuta de trufa in varful mormanului de paste cu sos din aceeasi ciuperca subterana. Si langa e musai sa fie una doua, hai 7, sticle de vin bun spre extrem de bun.

Eu am pus pe masa o sticla de Domaine du Pegau, 2009, un Chateauneuf du Pape despre care Mr. Grozea spune ca este sold-out all over the world. Eu doar il suspectez ca vrea sa ridice foarte mult pretul la sticlele pe care le mai are. Vinul este surprinzator de evoluat pentru varsta sa. Aromele sunt din cele de fruct confiat, piele de animal transpirat, in speta cal, partea lui din spate, ca sa fim mai exacti, si condimentat. Un vin senzatie, absolut delicios, numai bun de baut acum.

Altcineva a adus un riesling Grosses Gewachs (pentru cine nu stie, numele asta inseamna vin din ala din via mica din via mare) cu nume imposibil, cum sta bine unui vin din Pfalz: 2010 von Winning Deidesheimer Kieselberg Riesling Großes Gewächs. Arome incredibil de intense, foarte complex si cu tot ce are nevoie un astfel de alb: citrice, exotice, minerale, produse petroliere. Exact si foarte bine inchegat. Daca mai era, ar fi fost perfect.

Cu bordeaux-ul din '75, Chateau d'Issan, am dat chix: dopul s-a sfaramat la deschidere. Vinul, desi cu un nas, nu sanatos, dar interesant, nu prea s-a putut bea. Nu era cork-uit, era pur si simplu pe moarte. Un gust uscat, mina de creion si alte metale grele. Sa fi fost de vina si sticla de Aqua Carpatica in care a fost strecurat ca sa scapam de bucatile de dop, desi nu prea cred.

Apoi seara a continuat firesc cu un spumant, Billecart-Salmon Brut Reserve, un Travaglin din Gattinara, adica un nebiollo crescut in alta parte decat la el acasa, un Vieux Telegrapf La Crau din 2009 (adica Chateauneuf du Pape) si un Muscato de la Donnafugata, Kabir pe numele sau adevarat. Starea de euforie era destul de ridicata pentru a mai retine prea multe detalii despre fiecare vin in parte.

Palma de trezire de la final a venit insa de la un spumant, Billecart-Salmon, un Cuvee Brut din 1998. Recunosc ca n-am mai baut pana acum sampanie atat de cremoasa si de intensa in arome. Daca nu era mirosul de drojdie si de fructe ai fi zis ca bei un caffe latte.

Excelente vinuri. Atat.

9 comments

  1. charlie 2 December, 2013 at 18:17 Reply

    Da, viile oficiale din Germania sunt deseori cam mari. In 1971 au pus multe vii mai mici impreuna si au facut o lege, ca numai viile noi se pot numi pe etichete. Acesta se va schimba si va fi permis sa se foloseasca si sub-unitati.

  2. Anonim 4 December, 2013 at 22:14 Reply

    bravo! cred ca initial a fost facut pentru Germania, nu? ar fi interesant sa-l dezvolti cu imagini la locatii, la producatori (desi sunt cu miile); sa nu spun de un import cu rieslinguri in ro ! 🙂

    florin

Leave a Reply to Nicusor Cazan Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.