Crama Basilescu Golem Alb 2010

L-am promovat pe un loc eligibil in micul frigider pentru sticle si apoi declasat inapoi in raftul vinurilor ne-fericite de cateva ori in decursul celor 1 - 2 ani de cand am cumparat sticla (chiar, nici nu imi mai amintesc cand; poate si mai mult). Si este cert ca acest du-te-vino nu i-a picat prea bine. Cu toate astea a venit si ziua cand am zis “Gata, e randul tau”. Si iata-l deschis pe masa de sticla a bucatariei mele.

Golemul alb a fost intotdeauna in umbra mult mai ovationatului sau frate, Golemul rosu, alaturi de care face parte din o foarte mica editie de vinuri de la Crama Basilescu ce poarta cu fala pe eticheta semnatura creatorului Gabi Lacureanu, oenolog plecat de multa vreme in alte podgorii. Ambele vinuri au fost un experiment, pentru unii reusit pentru altii nu.

Asadar, desfacut, turnat in pahar, mirosit iar apoi gustat. De doua ori, in doua zile consecutive. Culoarea galben pai nu tradeaza cu nimic cei aproape 4 ani. Apoi nasul, care nu mai este proaspat, dar care compenseaza de minune prin intensitate, flori si fructe in mix, hinturi de vanilie si tente condimentate. Tocmai am descris partea foarte buna a acestui vin.

Apoi vine gustul, fara prea multe lucruri de remarcat in atac, dar extrem de prezent pe final. Final insa cu un nivel de amarui peste limita acceptata a papilelor mele, care chiar in finalul finalului vireaza foarte usor spre chimic. Insa nu va inchipuiti ca a fost atat de grav incat sa ii impiedice pe cei aflati la masa, inclusiv pe mine, sa ne terminam paharele.

Acum am revazut si ce scriam acum aproape 2 ani despre acest vin pe UnVinPeZi si imi dau seama cat de mult a evoluat:

Este un vin inca tanar, mai ales daca ne luam dupa culoarea auriu-verzuie, cu nas agresiv exotic, cu mango, porumb fiert, usor vegetal ce, pe masura ce trece timpul si se aereaza, se aseaza si capata echilibru. In gust este foarte proaspat si crocant, daca este baut la o temperatura scazuta, ierbos cu final destul de lung."

Acesta este un alt bun exemplu de vin alb sec romanesc ce poate fi baut si savurat peste timp si sunt convins ca acest Golem (acum imi amintesc si discutiile despre nume, nu unele laudative) pastrat in conditii si mai bune decat cele pe care i le-am putut oferi eu, ar fi aratat si mai bine.

P.S. Scriu aceste randuri pe unul dintre locurile de urgenta dintr-un avion Lufthansa, dupa un deja standard senvisi de seara cu mozzarella, vinete si zuchinni care nu face altceva decat sa arate cat de mult a putut sa decada o companie pe care alta data o consideram etalon. Dar aici se ajunge cand se taie costuri. Serviciile au de suferit. Si desigur clientul, asta daca ii mai pasa cuiva de el.

Leave a reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.