Chateau Musar Gaston Hochar White 2005 - pentru cei putin altfel

Un vin cel putin ciudat, ce are nevoie de timp atat pentru sine, de a se deschide pana acolo unde toate aromele sale sunt pe deplin etalate, dar mai ales pentru consumator, ce trebuie sa fie inzestrat cu rabdarea de a-l intelege. Iar aceasta rabdare si intelegere lipseste consumatorului roman, in goana sa dupa RPC-ul perfect din supermarket.

Totul este exotic la acest vin, incepand chiar cu soiurile din care plamadit asamblajul: obaideh, o foarte veche si nedovedita ruda a chardonnayului, si merwah. Viile sunt foarte vechi, 50 - 120 de ani, la altitudini neobisnuite, pentru Europa cel putin, 1000 - 1400 de metri. Se pare ca insa nici acolo sus nu mai este suficient. Ingrijorarea cea mai mare a propietarului Serge Hochar este incalzirea globala. Strugurii se coc din ce in ce mai repede iar caldurile verii distrug plantele (35% au murit in 2010 la temperaturi ce au atins 48 grade Celsius). Una din solutiile incercate sunt planatiile la altitudini si mai mari sau, sugestia mea, in Suedia si, poate, Groenlanda.

Mustul, si mai apoi vinul, nu este tratat in nici un fel. Fara aditivi, fara filtrare, fara sulf, doar fermentat in baricuri frantuzesti timp de 9 luni apoi invechit pentru inca 6 ani la sticla. Mai sunt foarte putini nebuni pe lumea asta care sa faca asa ceva. Cei mai cunoscuti sunt nebunii spanioli.

La degustarea si prezentarea vinurilor Musar facuta de Serge la Bucuresti parca acum 2 ani, toti au fost surprinsi de faptul ca vinul asta a fost lasat la urma. Motivul invocat a fost acela ca strugurii, fiind culegi dupa 15 octombrie, cam la doua luni fata de cei rosii, contin mai mult tanin. De unde si afirmatia proprietarului ca "acest alb este cel mai mare vin rosu al sau". Acum obiectiv vorbind, cred ca sunt multi care intr-o degustare in orb-orb, nu vor sti sa spuna daca este un vin alb sau rosu.

Trecem repede peste culoarea care se intelege de la sine ca este foarte intensa in auriului sau pentru a ajunge cat mai repede la arome. Da, este oxidat, si destul de mult, dar pe langa asta are o anumita cremozitate interesanta, pe care am mai intalnit-o doar la sampaniile grele, nuci prajite, bacon afumat, citrice si minerale cat cuprinde. Si ude pe de-asupra.

Gustul nu anunta nimic din primul moment dar explodeaza pe finalul lung, citric, si da, foarte taninos.

Un vin mare, ce insa nu surclaseaza preferatul meu dintre vinurile Musar, Chateau Musar Gaston Hochar Rouge. Daca intr-adevar vreti sa-l incercati, in caz ca nu ati facut-o pana acum, se gaseste la Halewood pe site. Sau dati-mi un telefon. Nu, nu este ieftin.

Leave a reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.