Jancis la TM

Am tot încercat să public textul ăsta despre RoVinHud-ul din weekendul cu 14 noiembrie, dar nu am reușit până acum. Știti cum e: job foarte important și solicitant, călătorii în jurul lumii, evenimente peste evenimente, pamperși, lugu-lugu, somnic. Acum am găsit un pic de timp, animat și de Louis Jadot-ul ăsta Clos des Ursules din '97. Here it is! (Să știți că n-am citit ce s-a scris până acum despre asta de la Zoli sau Dan)

Nu am cum să încep un post despre evenimentul de la Timișoara decât spunând ceva de bine despre Zoli și inițiativa sa inspirată. Un mix inedit de târg de vinuri și sesiuni de training, toate fiind puse în slujba unei cauze sociale, aceea de a ajuta copii aflați în impas. Smart.

Prezența lui Jancis Robinson în România, unul dintre marii jurnaliști și scriitori despre vin din lume, a venit într-un moment în care toți producătorii români caută confirmarea valorii creațiilor lor în afara granițelor. Mica lume a vinurilor românești a ajuns într-un punct de saturație al polemicilor interne. Se discută și se dezbat aceleași și același teme de către mereu aceeași și aceași oameni, puțini la număr, ce au ajuns să se cunoască atât de bine între ei încât subiectele au devenit previzibile și plictisitoare.

Courtesy of RoVinHud

Chiar dacă din punct de vedere al exporturilor de vin încă nu se simte presiunea, toți producătorii autohtoni caută să importe feedback și comentarii. Lucrul ăsta a fost vizibil începând cu discuțiile one to one cu Jancis la fiecare stand în parte, dar mai ales în timpul masterclassului și mai apoi a degustării private de soiuri românești. Reprezentanți ai producătorilor vădit stresați asteptând un verdict din partea ei.

Cum era de așteptat de la o doamnă, și britanică pe deasupra, verdictul nu a fost unul taios, ci mai degrabă nuanțat, voalat și constructiv. Cine a înțeles bine, cine nu, nu.

Să fim serioși, concluziile sale nu sunt mari surprize. Temele pentru acasă sunt aceleași pe care le știam: promovare unitară a imaginii României ca producător de vinuri, prețurile în majoritatea cazurilor mari și necompetitive pe piața externă, soiurile locale în detrimentul celor internaționale, fetească neagră înca nu are un caracter bine definit pentru a fi recunoscută internațional.

Nici la vinuri nu au fost mari surprize. Ceea ce știam a fost confirmat. Avem vinuri din toate categoriile valorice, de la foarte bune până la corecte și incusiv slabe. Și, apropo de ultima categorie, poate că din punct de vedere pur comercial prezența câtorva producători a fost justificată, însă din perspectiva calității vinurilor lor nu cred că aveau ce cauta acolo, în special la degustarea privată de duminică. Și nu mă feresc să dau nume: Crama Ratești, cu vii extrem de tinere ce nu pot înca livra calitate (asta nu înseamnă că nu vor fi capabile să o faca) și Alira cu cele doua fetești negre ce deocamdată nu au ce caută la o astfel de degustare reprezentativă.

La final nu pot decât spera că cei 270 de lei plătiți pe biletele de intrare (cam scump, nu?!) vor ajuta asociația Ceva de Spus și îi țin pumnii lui Zoli pentru la anul.

Leave a reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.