Davino Domaine Ceptura Blanc 2010

Am deschis sticla nu numai pentru că mă învârteam în jurul ei de multă vreme (adică de prin 2011) dar și cumva stimulat de îngheontelile virtuale de pe facebook dintre Mitea & prietenii și InfinityDrinks Restaurant Ginger (adică Cezar Filip). Acesta din urmă a organizat pe la mijlocul lui Decembrie o degustare de tipul BYOB (bring your own bottle) la care a invitat câțiva onorabili pasionați, din industrie și din afara ei.

Degustarea a fost absolut blind: nu am știut cu ce a contribuit fiecare, sticlele au fost învelite în husă neagră, nu am știut ordinea de degustare sau vreun criteriu anume. Scopul final, pe care aveam să-l aflăm abia la sfarșit, a fost băgatul în corzi a două dintre vinurile ultra-tradiționaliste ale Spaniei, Vina Tondonia de la Heredia, subiectul râcii dintre cei mai sus numiți. Toate bune și frumoase, Tondoniile au primit puține puncte, spre satisfacția gazdei, numai că în lotul albelor se afla și Domaine Ceptura Blanc 2009 de la Davino. Care mie mi-a atras atenția și căruia i-am dat mai multe puncte decât spaniolul. E adevarat, vinul nu mai este în fereastra optimă și general acceptată de consum, dar în spatele notelor oxidate încă aduce aminte de vinul mare ce a fost cu 3-4 ani în urmă. Cu toate acestea, cunosc câțiva oameni care l-ar prefera în forma actuală.

Și acum înapoi la sticla mea, de 2010. Care este mult mai în formă decât 2009-le, cum era de așteptat. În primul rând pentru că notele oxidative sunt acum bine contrate de cele minerale și de drojodie de pâine, dar în același timp lăsând loc și câtorva fructe albe grele. Gustul este acum uleios și foarte-foarte citric. Final mediu - lung ușor amărui.

Sunt convins că Davino nu a gândit DCB-ul pentru învechire, numai că iată, cred că și-ar putea găsi un loc pe nișa albelor oxidate, printe Tondonii, georgiene și alte arătări de genul.

Leave a reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.