Nu te supăra, Maldăre

Era un balansoar nu prea frumos, dar nici foarte urât. Își făcea însă treaba. A făcut-o până când, eu împreună cu un alt “forțos”, ne-am așezat pe el preț de jumătate de oră. După care a cedat zgomotos.

Nu am pățit nimic de pe urma căzăturii, stați liniștiți. Mai puțin pumnul aplicat feței mele, din reflex ;), de celălălt “forțos". Nu punem la socoteală hohotele de râs ale celorlalți.
Imaginea asta a balansoarului rupt este de pe foarte elegantul domeniu al Conacului lui Maldăr, de undeva de pe lângă Horezu, la sfarșit de august. Mai adăugați aici o piscină generoasă și un conac cu 15 camere decorate tradițional românesc, plus un restaurant cu meniu aproape fix dar bun.

La fel de fixă este și lista de vinuri. Singurele nume care atrag atenția unui pasionat, a mea în cazul de față, sunt Oprișor, Vinarte, Avincis și Știrbey.
Poate din cauză că nu mai băusem vin de mai bine de o săptămână și poate că vroiam să merg la sigur, am ales Sauvignon Blanc 2013 de la Știrbey. Vai cum a picat vinul ăsta! Suculent, citric, mineral, lung. Atât de bun încât, deși eu băusem cam toată sticla, n-am avut încotro și am mai comandat una. Vinul ăsta mai are câțiva ani buni de trăit care mai mult ca sigur o să-i mai pună una-două arome (ceară și miere?) în plus la catastif. 75 de lei.

Seara următoare a fost rândul Merlotului 2009, din aceeași sursă. Dar, deși aromat, încă tânăr, delicat dar sigur pe el, echilibrat și, din nou, lung, parcă nu a picat atât de bine ca sauvignonul din prima seară. 100 de lei.
Cu speranța că ne mai primești și altă dată, îmi cer scuze, Maldăre, pentru balansoar.

Leave a reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.